Cenaclul Flacara...Erau vremuri grele, in care o manifestatie de genul Cenaclului Flacara insemna aer. Insemna gura de oxigen necesară varstei si fereastra deschisa spre frumos. Era mai mult decat discurile de vinil cu Mondial, Phoenix sau Rosu si Negru. Mergeam la Sala Sporturilor, iarna, sau pe stadionul Petrolul, vara. Pana cand sa avem voie sa mergem la spectacole, ascultam. Il ascultam pe Dan Andrei Aldea, pe ceilalti. Ani in sir am ascultat melodiile care au dat tonusul unei generatii. In seara asta mi-am reamintit pana si drumul de la Sala Sporturilor pana acasa, pe prin Parcul Copiilor. Bateam practic orasul de la un capatai la celalalt. Un oras cufundat in bezna in ultimii ani ai Cenaclului, dar in care nu existau caini vagabonzi ori vagabonzi bipezi care sa-ti faca vreun rau. Pentru ca am deschis acest subiect, promit ca in creatiile următoare să pun mai multe melodii din Cenaclul Flacara, pemtru cei nostalgiti cenaclului....Până atunci, ascultaţi această melodie, pe care o fredonam noaptea in drum spre casa...G.T.®