Poezie pierduta in apa tacerii de Flavius Obeada

am sa trag cu arcul un ac
prin strada sforii
ochind cu el cristalinul timpului

o sa tintesc apoi poarta de la capatul strazii
si, dincolo de ea, sagetat în nisip, singerind
va tacea, strapuns, genunchiul lumii

o sa ma desfasor subtire ca un mosor de sfoara
iar strada ma va sorbi din ingustele fante
ale ochiului, timpanului, meniscului

ca si cum… nimic nu s-ar fi intimplat
pe… strada sforii!

Flavius Obeada – poezie din Genunchiul Lumii