Carnet de teatru: 15 noiembrie 1987 în 2022

Aspectul cel mai important al evenimentului pe care ca brașoveni îl sărbatorim în fiecare an de la revoluție, este că însăși clasa muncitoare a cerut în acel noiembrie 1987 demiterea lui Ceaușescu.

Desi i se atribuie Doinei Cornea și Europei Libere o parte majoră a popularizării revoltei, devenita din start anticomunista pe posturile de radio vestice, în România intelectualitatea și nici dizidenții nu au găsit curajul sau calea să ceară demiterea lui Ceausescu – clasa muncitoare făcând aceasta.

Este puțin probabil ca Ceaușescu omul politic, să nu fi fost alertat de semnificația evenimentului – chiar dacă nu i s-a adus la cunoștință ca s-a scandat ‘Jos Ceaușescu’ de către organele de securitate.

Pericolul la care s-a expus Ceaușescu și care ulterior s-a materializat în 1989 a fost că însăsi clasa politica care l-a produs și pe care de-a lungul carierei sale a pretins ca o reprezintă, s-a ridicat împotriva lui și nu mai accepta metodele sale de guvernare care sărăcisera populația pentru a achita așa-zisa datorie externa.

Oprimarea muncitorilor de la Steagu Roșu care a urmat, nu au diminuat sentimentul revoltei. Aceasta pentru nu s-a căutat o soluție umană ci una foarte brutala și draconică, probabil o soluție tipicā din tinerețea lui Ceaușescu sub Carol II.

Mai mult, opresiunea a amintit prea des de procesele anilor ’50 – pe care populația nu mai era dornica sa le accepte. Intr-un sens clar, nu doar revolta cât și felul în care a fost oprimată au demascat intențiile criminale ale regimului Ceaușescu și nu au mai lăsat nici un dubiu populației. Acestea amplificându-se și transmițându-se în întreaga țară și ajungând un numitor comun.

Deturnarea evenimentului de către clasa politica de azi, în articole și interviuri cu iz liberal capitalist, este evidentă în felul în care NU se discută sau dispută problemele reale cu care clasa muncitoare s-a confruntat atunci și se confrunta și azi, într-un oraș al afaceriștilor imobiliari, cum este Brașovul.

Toate aceste manifestări și interviuri se limitează la principiul… ce rău era atunci,… deci cu atât e mai bine azi sub noua conducere pe care dânșii o reprezintă într-o forma sau alta.

Mai stringent ca oricând ar fi ca membrii asociației sa dezbată și sa promoveze valorile și identitatea clasei muncitoare de azi. Clasa muncitoare este cea care a fost cea mai afectată și decimată exponențial de schimbările din ultimii 30 de ani. Ceea ce multi intelectuali sau jurnaliști ar putea considera în emisiunile lor, ca este măcar o ironie la adresa societății noi dacă nu a proprietarilor de azi a platformei Roman, Tractorul, Rulmentu, Hidromecanica etc.

La aceasta se adauga nepedepsirea celor direct implicați în brutalitățile de atunci lucru care arata clar ca sistemul de azi reprezintă în final o continuare a aparatului de opresiune, sub o alta acoperire.

Nu poți sa nu te intrebi ce s-ar întâmplă dacă asociația ar cere ca numele “Platformei Industriale Roman’ sa revină justificat la numele de ‘Steagul Roșu’, pentru a nu uita cu adevărat sacrificiul clasei muncitoare pentru libertățile noastre câștigate – nu cele oferite de un sistem care se vrea ceva mai uman decât precedentul.

În alte cuvinte, avem de la putere azi libertatea ‘sa alergam’ pana ne cade limba. Dar nu poate fi vorba sa avem o susținere reala a clasei muncitoare, nici măcar odată pe an, la aniversarea unui eveniment de importanta națională.

Organizarea unui simpozion sau forum anual care sa dezbată viitorul clasei muncitoare în România și sa propună soluții actionabile reale nici măcar nu intra în conștiință primarilor ce se perinda prin aceasi cladire a Sfatului, sub pretenția de democrație ce o exersam.

Ca din întotdeauna însă, în România clasa muncitoare este tratată cu o doza de dispreț, și este în cel mai bun caz lumpenizata și ținută flămândă cu promisiuni spre a fi docilă, supusa și în așteptarea a ceva ce nu vine. Probabil pentru a nu se revolta, emancipa și dezvolta oportunități egale și deci a putea fi invocata de conducători când nevoia pe scena politică o cere, o perioada de timp.

Clasa muncitoare este o clasa proscrisa în patria post-revoluționară. S-ar putea spune chiar pedepsita pentru îndrăzneala de a se fi luptat istoric cu puterea și inumanitatea socială, începând cu grevele istorice din regimul anterior comunismului.

Clasa muncitoare, care ar putea salva România prin capacitate dovedită de munca cât și sacrificiu – alta cale ne-existând real vorbind pentru noi toți – este exact clasa care a fost decimată prima în numele capitalismului oportunist, a rentabilizarii limitate a economiei de piața. Succese relativ minore aservite altor interese decât celor ale întregii tari.

Sentinţa penală nr. 2823 a Judecătoriei Braşov

Dată în şedinţa publică din 3 decembrie 1987, de la Clubul Întreprinderii de Autocamioane Braşov, pe rol fiind judecată cauza penală pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută în art. 321, alineatul 2 Cod Penal:

3 ani închisoare:

Geneti Aurică (n. 1963), muncitor necalificat, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Mutihac Florin (n. 1963) turnător – formator, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Duduc Gheorghe (n. 1932), lăcătuş – mecanic, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Sommerauer Werner (n. 1935), instalator sanitar la Liceul Sanitar Braşov

2 ani şi 6 luni închisoare:

Ştefănoiu Ioan (n. 1960) lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Gyerko Gheorghe (n. 1961), lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Broască Dumitru (n. 1957), lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Sbârn Costică (n. 1958), curăţător-sablor, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Bordei Neculai (n. 1931), lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Zavela Cristian (n. 1965). Sculer, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Toma Lucia Tudor (n. 1968), sculer-matriţer, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Mocanu Ovidiu (n. 1969), Strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Cojocea Nicuşor (n. 1962), curăţător-sablor, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Grădianru Ioan (n. 1955), lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Dascălu Petrică (n. 1956), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Brumă Ioan (n. 1960), strungar rectificator, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

2 ani închisoare:

Farkas Iosif (n. 1958), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Mureşan Vasile (n. 1962), frezor, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Nicuţari Pavel (n. 1956), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Anghel Daniel (n. 1959), rectificator, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Anghel Vasile (n. 1958), frezor, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
State Constantin (n. 1962), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Duduc Radu (n. 1968), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Gergely Andraş (n. 1969), muncitor necalificat, Trustul de Contrucţii Braşov
Ricu Marian (n. 1936), forjor, Întreprinderea de Unelte şi Scule Braşov
Cocan Constantin (n. 1940), controlor Poartă, Întreprinderea de Panificaţie Braşov
Manu Gavrilă (n. 1964), electrician, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Tulai Florin (n. 1964), sculer-matriţer, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Ilie Ionel (n. 1969), rectificator, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Niculăescu Marius Tibi (n. 1963), lăcătuş mecanic, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Vulpe Pavel Cornel (n. 1969), muncitor necalificat, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Năstase Dumitru (n. 1969), turnător formator, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Paraschiv Nicuţă (n. 1959), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Hosszu Aurel (n. 1966), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Macovei Mihai (n. 1966), lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Csomos Iosif Ion (n. 1968), electrician, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Zaharia Gheorghe (n. 1950). Lăcătuş normator, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Puşcaşu Enea (n. 1954), lăcătuş sablor, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

1 an şi 6 luni:

Oprişan Gheorghe (n. 1956), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Sevaciuc Mircea (n. 1954), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Voinea Stan (n. 1958), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Gergely Arpad (n. 1948), turnător, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Tudose Eugen (n. 1960â9, lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Buceanu Aurel (n. 19509, sudor, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Creangă Petru (n. 1955), forjor, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Apetroaie Puiu (n. 1963), muncitor necalificat, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Huian Aurel (n. 1959), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Pintea Ciprian (n. 1963), lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

1 an închisoare:

Băhnăreanu Costică (n. 1060), rectificator, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Pricope Petru (n. 1960), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Boeriu Petru Marius (n. 1967), lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Banciu Gheorghe (n. 1956), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Haldan Gheorghe (n. 1957), lăcătuş mecanic, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Robotă Dumitru (n. 1954), strungar, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Vieru Vasile (n. 1951), lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Vitos Ludovic (n. 1957), frezor, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

6 luni închisoare:

Bencze Deneş (n. 1965), muncitor necalificat, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Micu Ştefan (n. 1956), lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Filichi Gavrilă (n. 1953), lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Năstase Ion (n. 1930), lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov
Iacob Dănuţ (n. 1968), muncitor necalificat, Întreprinderea de Autocamioane Braşov